calatorii Thailanda

Cum a fost cu Sofia la Bangkok – povestea noastra

martie 5, 2018

Am ajuns la Bangkok intr-o marti dimineata la ora 7. Pentru ca eram cu Sofia, am decis sa nu folosim transportul public pentru a ajunge la hotel, ci sa luam un taxi. Ne-am gandit la Uber sau Grab (o aplicatie similara speciala pentru Asia de SE), dar ne-am gandit ca probabil nu vom sti unde va veni si ca nu il vom gasi, asa ca am ramas la un simplu taxi.

Ceea ce s-a dovedit a fi, sa spunem, distractiv. Soferul nostru nu stia o boaba de engleza, iar noi trebuia sa ii explicam ca trebuie mai intai sa ajungem la o locatie langa aeroport pentru a ridica un carucior pe care il inchiriasem (am decis sa nu luam caruciorul nostru cu noi doar pentru 4 zile in Bangkok, ci sa inchiriem unul de acolo) si apoi la hotel. Bineinteles ca nu a inteles absolut nimic si au urmat cateva minute in care eu am incercat sa folosesc Google Translate (tarif suplimentar 30 euro fara ca practic sa folosesc Google Translate, pentru ca nu a mers), el a incercat (cred) fie sa sune in prieten, fie sa foloseasca o aplicatie de traducere – jur ca nu m-am prins ce se intampla, pana cand am reusit sa sun la inchirere carucioare si sa o rog pe doamna de acolo sa faca pe translatorul pentru noi. Am inceput asa cum trebuie sa incepi orice vacanta – in forta!

Spre fericirea noastra, cand am ajuns la hotel, am fost cazati imediat, desi era 9 dimineata, si ne-am trantit in patul imens si am decis sa ne culcam putin. Eu nu dormisem deloc, Tudor aproximativ doua ore (cu generozitate), iar Sofia cam trei (cu aceeasi generozitate). Am pus ceasul sa sune si la ora 1 eram gata sa exploram.

Ne-am gandit ca cel mai bine ar fi sa mergem pe jos pana in centru (bad choice) si am luat-o la picior pe trotuarele stramte si foarte inalte, timp de aproximativ o ora jumatate, pana cand am ajuns la Wat Pho. Dupa plimbarea printre masini, standuri de mancare si praf, am fost mai mult decat incantati sa stam la racoare si sa avem aproape tot locul pentru noi.

Dupa ce am terminat ne-am gandit sa traversam raul Chao Phraya si sa vedem Wat Arun de mai aproape (oricum era inchis pentru ca era ora 6).

Am platit traversarea inclusiv (si separat) pentru carucior, si am ajuns pe partea cealalta. Ne-am plimbat putin si am decis sa mergem inapoi spre hotel, pentru ca se facuse tarziu. Pentru ca eram departe, ne-am gandit noi sa chemam un Uber, care era la 15 minute distanta. Decidem sa asteptam cand deodata se inchide cirulatia. Si stam, si stam, si iar stam, vreo 20 de minute fix degeaba. Cum nu era niciun semn ca s-ar putea imbunatati situatia, am luat-o la picior pana cand am dat de un taxi pe o straduta laturalnica si am platit si penalizari la Uber pentru ca nu l-am mai asteptat (probabil inca 1000 de ani), si dusi am fost. Am mancat la hotel si am dormit efectiv neintorsi pana a doua zi. La ora 10. Si am ratat micul dejun. Yey!

In ziua a doua ne-am gandit sa mergem la Palatul Regal, asa ca am facut o plimbare scurta pana la rau si am luat barca. Apoi am impins caruciorul pana la poarta Palatului, unde am fost intorsi din drum pentru ca eram in pantaloni scurti. Data trecuta cand am fost in Bangkok, puteai sa inchiriezi fuste si pantaloni, insa se pare ca nu mai era cazul. Din fericire, am putut cumpara pantaloni de peste drum (unisex si marime unica ­čÖé ), si am intrat victoriosi. Am iesit mai putin victoriosi, pentru ca era o caldura infernala si am transpirat ingrozitor, plus ca nu era deloc umbra. Palatul Regal este superb, dar cu un copil mic nu este cel mai bun loc de vizitat la orele pranzului.

Am hotarat apoi sa mergem la Sea Life Ocean World, asa ca am inceput sa negociem cu soferii de tuk tuk. Si am luat vreo 5-6 la rand, pentru ca ba voiau de 5 ori cat facea, ba se plangeau ca e prea departe si nu vor sa mearga pana acolo. Am avut noroc pana la urma, am urcat caruciorul in tuk tuk si am pornit.

A fost super la acvariu, am stat mult acolo, si apoi am mancat in mall.

Ne-am culcat devreme apoi, ca sa ne trezim la prima ora sa mergem la Damoen Saduak, Piata Plutitoare.

Ziua a treia a inceput cu Piata Plutitoare. Piata in sine este frumoasa, dar gasesti doar lucruri pentru turisti, nemaifiind ceva autentic. Plus, canalele sunt pline de barci cu motor, care umplu aerul cu fum, o atmosfera nu tocmai placuta. Noi insa am negociat, am cumparat tot felul de lucruri dragute, am mancat preparate proaspete si gustoase si ne-am distrat cum atractia numarul unu parea sa fie Sofia. Ceea ce era de inteles, pentru ca nu am mai vazut un alt copil acolo.

Ne-am intors pe la 16.00 inapoi la hotel si am lancezit pe la piscine, iar pe seara ne-am dus pana in parcul Lumphini, unde aveam loc un festival al Thailandei. Sofia a dormit toata plimbarea ­čÖé .

In ultima noastra zi in Bangkok ne-am gandit sa mergem la Dusit Zoo. I-am rugat pe cei de la hotel sa ne cheme un taxi, ceea ce a fost o experienta distractiva. Soferul a incercat sa ne vanda o serie de alte excursii, (ati fost aici?, ati fost acolo?), dar le-am evitat elegant, si apoi a incercat sa ne convinga, oarecum indirect, sa intram intr-un “tailor shop”, unde “trebuie doar sa intram si el isi ia comision”. Noroc ca mai fusesem patiti si l-am rugat sa ne duca direct la Dusit Zoo.

Din fericire, la Gradina Zooogica nu era aproape nimeni. Am putut sa ne plimbam, sa admiram animalele si sa facem cate poze ne-am dorit. Am scris despre vizita noastra la Dusit Zoo aici.

Dupa vreo doua ore bune, am luat un tuk tuk si ne-am zis sa ajungem si la Muzeul Barjelor Regale, un loc pe care nu il gasisem data trecuta cand vizitasem Bangkokul. Soferul ne-a dus pe unde credea el ca este, dar acolo era doar o baza militara. Pentru a ajunge la muzeu am primit un ecuson, am traversat baza militara (adica am mers nu mai mult de 100 de metri printr-o curte goala), am dat ecusonul inapoi si am luat-o pe niste stradute super stramte ( cat sa incapa caruciorul si inca cineva), dupa indicatiile unor localnici, mai intai la stanga, apoi la dreapta, intrebandu-ne cum reusesc turistii sa ajunga acolo vreodata.

Muzeul a fost mic, dar dragut, am vazut tot felul de barje interesante. Trebuie sa platiti o taxa extra pentru a face poze, dar aceasta este foarte mica.

Si cea mai buna parte a fost ca imediat dupa am gasit pe cineva care a incercat sa ne vanda un tur pe canalele raului, cu siguranta la un pret umflat, dar cum oricum voiam sa facem asta am negociat putin si ne-am urcat in barca. Turul a fost foarte interesant. Am vazut casele localnicilor, am trecut pe langa temple extraordinare si ne-am oprit chiar intr-un loc unde niste calugarite dadeau de mancare pestilor. Sofia s-a distrat de minune! Plus ca pe canale vin oameni cu barci sa iti vanda chestii la barca ta – foarte frumos si autentic (credem noi, cel putin).

Turul ne-a lasat la Wat Arun si ne-am plimbat pe acolo putin. Sofia a luat toate statuile la imbratisat. Ceea ce e bine, dar in acelasi timp nu e, pentru ca practic se catara pe monumente si noi nu eram siguri ca are voie sa faca asa ceva sau daca nu era vreo blasfemie, avand in vedere ca nu ne era foarte clar daca ce imbatisa ea erau zeitati sau nu ­čÖé . Din fericire, nimeni nu a zis nimic.

Pe seara am mers sa luam cina la Vertigo, in Banyan Tree si a fost minunat. Mai putin ca restaurantul e la etajul 52. Iar liftul merge pana la 49. De acolo iei alt lift. Pana la etajul 50…. Dupa care pe jos :). Am abandonat caruciorul si am luat-o pe scari cu copilul adormit in brate (desi era doar ora 7, se pare ca plimbatul cu caruciorul este ca in somnifer pentru Sofia). Privelistea a fost fantastica, servirea foarte buna, mancarea la fel. Nota…mai bine sa nu mai vorbim despre nota (cu care am mai fi stat inca vreo 4 zile in Bangkok probabil, cazare si masa inclusa).

Urmatoarea zi ne-am pregatit bagajele si am luat un zbor spre Krabi.

Asa s-a terminat aventura noastra in Bangkok si acomodarea, practic, cu Thailanda.

Calatorii placute!

Iti plac povestile noastre? Urmareste-ne!

    Leave a Reply