De curand am dat peste o carte tare draguta pentru copii, „Framantarile unui pisoi salvat”, care povesteste despre diferente si acceptare.
O sa incep prin a povesti cat de draguta este cartea. Veti gasi si pe prima pagina, dar si printre celelalte, tot felul de labute simpatice de pisici, care va urmeaza si sunt alaturi de voi peste tot prin carte.
Din “Frământările unui pisoi salvat” aflam povestea lui Bumbi, un pisoi negru ca taciunele, care nu omoara alte fiinte ca sa mănânce. Bumbi e ocrotit de familia lui adoptiva, oamenii, dar și de motanii Ilie si Grigore, care se întrec in a-l învata pe micuțul negricios tot ce trebuie sa știe un pisoi. Printre lectii se numara urcatul in copaci, purtatul cozii intr-un anumit fel ca mijloc de comunicare, vanatoarea de fluturi si soareci – de unde si incep framantarile lui Bumbi, si multe altele.
Abia când Bumbi începe sa se îndoiască de propria identitate și pleacă singur in pădure începe și călătoria lui inițiatică. In scurta lui aventura întâlnește animale sălbatice care ucid pentru a mânca, animale iubitoare care îl ajuta și chiar animale care îl ajuta sa accepte ca, deși poate mânca peste vânat de alții, el nu poate sa omoare. Și ca e in regula sa fii diferit. Asta ne-a placut tare mult, intrucat acesta este un mesaj foarte important pentru cei mici, care, uneori, au tendinta sa se conformeze parerilor celor din jur.
Va punem mai jos o scurta bucata de text, de unde copiii pot trage multe invataminte, si pe baza careia puteti incepe discutii foarte interesante:
„Stii, ursule, spune asezandu-se in fund, de acolo unde stau eu, peste drum de ea, padurea imi parea ca are toate raspunsurile. De aia am venit aici, sa le gasesc. Nu puteam sa recunosc in fata niciunei pisici ca nu pot sa omor, mi-era rusine de mine. Apoi a mai fost si faptul ca nu mi-am cunoscut parintii, m-am gandit ca poate nu sunt pisica. Chiar daca semanam cu celalalte din cartier, eram plin de indoieli, iar de cand am trecut garla si am ajuns aici, parca m-as fi uitat la mine de pe partea cealalta. Este evident ce sunt! Lumea diferita a padurii m-a facut sa inteleg asta. Am avut nevoie sa ma departez de casa ca sa aflu lucruri.”
O poveste pentru cei mici și pentru cei mari deopotrivă, presărată cu iubire, zâmbete, povețe si intamplari minunate și chiar și…lăbuțe de pisoi printre pagini.
Trebuie sa tineti minte ca nu sunt multe poze in carte, este mult text, si, de aceea, cititorii ar trebui sa aiba undeva peste 5 anisori.
Puteti gasi „Framantarile unui pisoi” chiar pe blogul autoarei, Maria Mazilu, pe mazy.ro.
Lecturi placute!
