Din familia noastra pana acum au skiat Tudor si Sofia. Sofia s-a apucat la 5 ani si skiaza foarte bine deja, poate chiar sa mearga pe partii negre. E neinfricata si foarte priceputa. Eu am avut o incercare acum cativa ani, la Predeal, care s-a lasat cu mine rostogolindu-ma asa frumos in jos pe partie incat un schior a oprit langa mine si mi-a zis impresionat ca nu a vazut asemenea cazaturi decat in filme. Din fericire stiu sa cad si sunt aici sa spun povestea :)).

Anul acesta am decis sa punem toti skiurile in picioare. Tudor incercase si el anul trecut putin, dar evident ca la 3 ani jumatate nu am avut alte asteptari decat sa se obisnuiasca cu claparii si cu casca. Asa ca, odata ce am ales destinatia – Bansko – am cautat un instructor potrivit pentru Tudor, dar si pentru mine :). Am ales un hotel despre care primisem recomandari, Regnum Bansko si am pornit la drum.

Cum a fost drumul? Lung! Am avut prieteni care au facut 6 ore, dar noi cred ca am facut un milion :). Adica in jur de 9 ore, cu tot cu o oprire pe drum sa mancam si 7000 de pauze de pipi.

Bansko este o statiune simpatica, cu nu foarte multe locuri de parcare in zona centrala, asa incat e ideal sa va gasiti un hotel cu parcare. In schimb, e pliiiin de restaurante, deci veti avea multe optiuni de macare. Noi am mancat de trei ori la Euphoria deci as zice ca e o alegere buna.

Cum sunt partiile din Bansko?

Bansko are mai multe partii albastre, rosii si negre. Insaaaa – asa cum ne-a spus instructorul nostru, in Banslko de fapt majoritatea partiilor sunt mai grele decat o arata clasificarea lor. Intrucat bulgarii aveau partii prea grele si nu puteau concura cu austriecii la atragerea turistilor, acestia au decis sa clasifice multe partii cu un nivel mai jos decat nivelul la care sunt ele in realitate. Drept urmare, singura partie albastra cu adevarat e Kolarski, care, din aceasta cauza, poate deveni foarte aglomerata. Pe langa asta, incepatorii mai au acces la Ski Road – o partie care coboara de sus pana tocmai in Bansko, langa gondola, ceea ce este minunat.

Cum ne-am descurcat la ski?

Eu si Tudor am inceput lectiile de ski la partia de bebelusi practic, fiecare cu instructorul lui. Urcam cu banda si coboram cele cateva zeci de metri, printre alti schiori si multi snow boarderi care mai mult se tavaleau pe jos decat sa stea in picioare. A mers ok, nu am cazut niciodata, de Tudor nici nu mai zic, deci am decis, in a doua zi, sa urcam pe Kolarski.

Asa ca iata-ne in varful partiei, dupa ce instructorul m-a ajutat sa ma dau jos din teleschi cu schiurile in picioare ca sa nu ma tavalesc si gata de pornire. Partia mi s-a parut foarte abrupta. Daca Sofia ar fi coborat-o in 3-4 minute, mie mi-a luat cam 25 de minute pe tura, plus 1-2 cazaturi, in functie de moment :)). Tudor se descurca bine, a cazut si el, dar centrul de greutate e mai jos, asa ca e nitel diferit. Am ramas aici exersand in ziele 2 si 3.

Dupa Kolarski, urmatoarea pe care cei, sa le zicem, incepatori-avansati, se pot da este Shiligarnika. In ultima zi intructorul a decis sa ma duca aici, in ciuda protestelor mele. Pentru a ajunge pe Shiligarnika, se ia telescaunul de la jumatatea partiei Kolarski si pana pe un varf de munte tare inalt. Pot sa va spun ca ma gandeam doar sa raman in telescaun si sa astept sa o ia in jos, asa de sus mi s-a parut. Partia a inceput ok, dar a devenit imediat mult mai abrupta decat Kolarski. Ar trebui sa mentionez aici ca mie imi e foaaarte frica de inaltime. Nu ma vedeam decat tavalindu-ma ca un bulgaras de sus de pe munte paaaana jos in statiune. Daaar….eram deja pe partie, nu mai aveam cum sa ma intorc (sau aveam, daca dadeam schiurile jos si o luam la deal, dar decat sa fac asta am preferat sa imi risc viata :)) ) asa ca am decis sa iau o abordare sigura. Toata coborarea m-am uitat DOAR unde schiez, si niciodata in vale. Stanga dreapta stanga dreapta, nu am cazut niciodata pana jos. Si apoi m-am mai dat de doua ori pe ea :).

Tudor, in schimb, a coborat pe Kolarski de muuulte ori. A, si a coborat pe ski road, 7 kilometri, din ziua 2, fara instructor, doar cu noi <3 . Am fost tare mandra!

Per total, au fost 4 zile de ski, eu si Tudor am pus schiurile in picioare pentru prima oara si as zice ca ne-am descurcat decent. Anul viitor vom cauta noi partii usurele pe care sa exersam.

In schimb Sofia si tati s-au super distrat, s-au dat de dimineata pana seara pe partii rosii si negre fara probleme.

Cateva tips and tricks

La gondola de jos se face coada destul de repede, asa ca trebuie sa veniti destul de devreme. Deja la ora 8.30 coada dura 30-45 de minute. Iar mersul cu gondola in sine dureaza inca 30 de minute. Ceea ce inseamna ca veti pierde o ora pana sa ajungeti pe munte. Altfel, puteti sa mergeti cu masina pana sus, insa si acolo trebuie sa ajungeti destul de devreme ca sa nu se umple parcarea (pana in 8.30).

Se pot cumpara bilete pentru gondole de jos, fie de la casa, fie de la automate. Noi am luat mereu de la automate si a mers repede (se poate plati fie cu cardul fie cu cash in leva).

Sus gasiti si restaurante si autoserviri. La autoservire mancarea ni s-a parut cam slaba iar la restaurante cam scumpa. Este un restaurant cam la mijlocul partiei Kolarski unde am inteles ca e mancarea buna. Daca nu schiati nu aveti cum sa ajungeti acolo, si noi nu puteam ajunge cu Tudor pentru ca partia aceasta ni s-a parut prea grea pentru a cobori noi singuri cu copiii pe ea.