Instagram

Follow Me!

0
Calatoreste cu copiii campanii

Campania “Calatoreste cu copiii” – Interviu cu Adriana Cocic de la “Minicalatorii”

December 13, 2017

Imi aduc aminte prima oara cand am vrut sa plecam cu Sofia in strainatate si nu gaseam nicaieri informatii despre cum sa facem pasaport pentru ea. Atunci am descoperit Minicalatorii.ro, primul blog despre calatoriile cu copiii din Romania, si l-am folosit ca sistem de referinta pentru multe dintre vacantele noastre. Cei patru au calatorit impreuna intr-o groaza de locuri in Romania, pot recomanda restaurant si cafenele child friendly, au o tona de sfaturi de calatorie, au ajuns in multe locuri in Europa, dar si mai departe, pana in Singapore sau Thailanda. Cu ceva ani de experienta in calatoriile cu cei mici, Minicalatorii este in blog de referinta pentru toti parinti care se gandesc sa o porneasca la drum cu copiii.

Crestem si Calatorim: Cum era cu calatoriile inainte de bebe? Cum erati voi – calatori? Si ce s-a schimbat dupa ce au aparut copiii?

Adriana Cocic: Imi aduc aminte de in sfarsit de august petrecut in Toscana, inainte de copii. Am avut doar biletele de avion, rezervarea pentru masina inchiriata si dorinta de a descoperi locurile in ritmul nostru. Nu stiam unde o sa ajungem a doua zi, ce-o sa vedem sau unde o sa dormim. Si apropos de dormit, tot plimbandu-ne intr-o zi pe dealuri si drumuri aproape pustii, savurand panoramele si linistea, am ajuns prea tarziu intr-o zona populata si nu am gasit loc de cazare. Asa ca am scos hartia, am pus degetul pe-un satuc uitat de lume din sudul Toscanei si ne-am zis: acolo mergem! Am condus cat am putut, cand n-am mai putut am tras pe marginea drumului si ne-am culcat in masina. Ne-am trezit la girofarele unei masini de politie si ciocanitul in geam. Voiau sa se asigure ca suntem ok, dupa care au plecat.Ā  A doua zi am ajuns in Vetulonia, satucul din sud care ne-a ramas drag pana in ziua de azi, iar la cativa kilometri de el, pe in drum serpuitor, am vazut in geamul unei case solitare o hartie pe care scria “affitassi”. Nici n-am trecut bine de ea, ca mi s-a aprins beculetul: “Bogdan, stai…nu stiu cum parca inseamna de inchiriat!”. Ne-am intors, am batut la usa si cu 50 de euro am inchiriat o casuta cu doua dormitoare, bucatarie si terasa cu vedere la dealurile cu vii dimprejur. Ne luam branza, prosecco si pepene galben de la singura bacanie din sata, vin la sticla de plastic si-aveam cele mai frumoase cine de care imi amintesc din calatorii. N-am mai plecat de acolo decat spre aeroport, cand a venit vremea sa ne intoarcem acasa.

E oĀ frumusete aparte in a avea libertatea de a descoperi in felul acesta o zona, insa cu copiii nu m-as incumeta la in astfel de stil de a calatori. Cel putin nu acum. Ne alegem cu grija locurile de cazare, neĀ facemĀ un plan minimal apropos de ce putem vedea cu fetele in zona si ne interesam de restaurante care sunt ok pentruĀ toata familia. E totul mult mai calculat, cred ca asta e oĀ diferenta majora.

Ā Crestem si Calatorim: Care a fost prima destinatie in care ati plecat cu cea mica? Cum a fost?

Adriana Cocic: Cu Ana am iesit prima data din Bucuresti cand avea sase saptamani. Ne-am dus sa vedem piata de Craciun din Sibiu si sa prindem focurile de artificii de 1 Decembrie din Alba Iulia. Dupa trei zile de mancat pe apucate, schimbat scutece in masina, accidente cu scutecele care s-au lasat cu amintiri mirositoare pe hainele noastre si o sesiune de triluri nemultumite in cetate, ne-am intors in Bucuresti mai obositi decat am plecat si destul de hotarati sa nu mai calatorim prea curand in trei.

Din fericire ne-a trecut repede, dorul de duca a fost mai puternic si am invatat pas cu pas cum sa ne facem viata de parinti calatori mai usoara. Am avut noroc si pentru ca Ana a fost un copil care s-a adaptat din zbor la locuri si experiente noi. Abia cand s-a nascut Ema si am inceput sa calatorim in patru am realizat ca nu toti copiii sunt asa si o schimbare de mediu sau de rutina ii poate afecta mai mult sau mai putin in functie de personalitate.

Crestem si Calatorim: Unde ati fost pana acum impreuna cu fetele?

Adriana Cocic: Am colindat destul de mult Europa – de la clasicele parcuri de distractii Disneyland si Legoland, pana la mai putin clasicul Dublin pentru pietele de Craciun, am vazut castelele de pe Valea Loarei, am stat in biserici transformate in hotel in Portugalia, am numarat firele de nisip de pe plajele din Malta, Creta, Corfu si ne-am bucurat de peisajele alpine si kinderhotel-urile din Austria. Ultimul revelion ni l-am petrecut in Tenerife, iar la intoarcere am testat putin cum reactioneaza fetele la idea de city break in Barcelona.

Anul acesta ne-am facut curaj pentru zboruri foarte lungi si am schimbat continental. Ne-a priit experienta, insa la fel de mult ne plac calatoriile in Romania natala si continuam sa descoperim cu fetele locuri mai mult sau mai putin cunoscute de la noi.

Crestem si Calatorim: Ati plecat cu fetele in calatoriiĀ tare departe in care ati zburat multe ore. Cum a fost cu avionul? Aveti vreun sfat pentru zborurile intercontinentale cu cei mici?

Adriana Cocic: Ideea de zbor lung cu copii ma ingrozea. Nu socul cultural, nu riscurile mai mari de imbolnavire, nu mancarea diferita. Zborul. Ma intrebam ce-o sa fac cu Ema (care are o personalitate foarte puternica) daca, de exemplu, escala o supra solicita si pe segmentul lung de sapte-opt ore o apuca tentrumurile alea lungi prin care reusesti sa treci doar ascultandu-i nemultumirea si fiind acolo pentru ea? Oare reusesc sa-mi pastrez calmul, captiva fiind intr-un avion, cu atatia spectator? Sau daca Ana se foieste in continuu toate orele alea si face greva somnului? Am rabdarea sa trec prin asta?

Probabil ca de-asta am si asteptat patru ani, insa realitatea a fost mult mai rezonabila decat inchipuirile mele. Am aplicat siretlicurile pe care le invatasem de pe zborurile europeneĀ si am avut noroc ca amandoua au fost fascinate de sistemul de divertisment oferit pe zborurile long haul. Acasa n-avem tablete, n-avem jocuri pe telefoane, asa ca atunci cand s-au trezit cu un ecran in fata de pe care isi puteau alege si jocuri, si desene animate, si muzica, nu prea le-a mai trebuit altceva.

Crestem si Calatorim: Ati ajuns chiar si in Thailanda sau in Singapore, cum s-au adaptat fetele la fusul orar? Cum putem face tranzitia copiiilor mai usoara?

Adriana Cocic: In primul rand am ales zborurile astfel incat segmentul lung sa fie seara sau noaptea, iar la destinatie sa ajungem in prima parte a zilei. Nu au dormit cele 8-10 ore pe care le dorm in mod normal, dar s-au odihnit cat de cat si cand am ajuns in Bangkok sau Singapore entuziasmul de a descoperi un loc nou a fost atat de mare ca au uitat de oboseala. Dupa cateva ore au picat late (in somnul de dupa masa conform fusului orar de la destinatie), le-am lasat sa doarma doar doua ore (desi ele ar mai fi dormit), am avut activitati inainte de cina si dupa lucrurile au intrat in normal. Daca stau bine sa ma gandesc, noi doi am avut dificultati de adaptare la noul fus orar mai mari decat ele.

Crestem si Calatorim: In tari exotice, multi parinti se gandesc ca va fi foarte dificil cu mancarea pentru cei mici. Voi cum v-ati descurcat? Ce sfaturi aveti?

Adriana Cocic: La capitolul mancare, singura regula stricta pe care am avut-o in calatoriile cu fetele a fost sa avem grija de unde mancam, sa nu ne asumam riscuri. In escapadele noastre in doi ne place sa mancam din piete de noapte, de pe marginea drumului daca e ceva interesant, insa cu ele am preferat sa mergem in restaurante cu scoruri bune si comentarii positive apropos de igiena.

Dincolo de acest aspect, n-am vrut sa punem presiune pe ele. Daca au fost curioase sa guste specialitati locale le-am dat, daca nu, le-am comandat feluri cu care erau obisnuite de acasa – pizza, paste si alte mancaruri europene. N-am avut dificultati in a le gasi – nici in Bangkok, nici in Krabi, nici in Singapore. Iar de acasa am plecat cu o rezerva de borcanase si de squeeze-uri in caz ca intampinam probleme la destinatie, insa ne-am intors cu o mare parte din ele.

Crestem si Calatorim: Ce destinatie ati recomanda pentru calatoriile cu cei mici, fie din tara sau din strainatate?

Adriana Cocic: In tara, in ultima vreme, am explorat foarte mult judetul Brasov, dincolo de clasicele Moeciu – Bran. Am ajuns in Vama Buzaului de unde am explorat Valea Zimbrilor, cascada Urlatoarele si biserica fortificata din Prejmer. In al weekend ne-am stabilit cartierul general in Cristian si am mers la Mercheasa, la cel mai batran stejar din Romania, la vulcanii noroiosi de la Baile Homorod si la Cetatea Rupea. Iar in ultima aventura prin judetul Brasov am descoperit Cheile Dopca si atractiile din Racos – Castelul Medieval Sukosd – Bethlen, lacul de smarald, vulcanul si coloanele de bazalt.

In strainatate as merge oricand cu copiii in Austria. Pe langa niste peisaje alpine de vis, mi se pare ca e o tara care vine foarte mult in intampinarea familiilor calatoare. Suntem mari fani ai conceptului kinderhotel (locuri de cazare in care ai voie sa stai doar daca vii cu copiii si care-ti pun la dispozitie o gramada de facilitate astfel incat sa ai o vacanta linistita cu tot cu cei mici), iar parcurile lor alpine la care ajungi foarte usor cu telecabina sau cu masina sunt presarate cu activitati pentru toate varstele.

Pentru o vacanta la mare ne-a placut foarte mult Creta – am putut sa imbinam balaceala cu vizite in locuri attractive pentru fete, iar daca vorbim de locuri exotice ne-am intoarce oricand in Krabi, Thailanda.

Crestem si Calatorim: Care destinatie de pana acum vi s-a parut extrem de child friendly?

Adriana Cocic: O capitala europeana care m-a surprins foarte mult la capitolul “child friendly” a fost Varsovia. A fost pentru prima data cand am vazut muzee grele (POLIN, de exemplu, care prezinta povestea evreilor polonezi) adaptate astfel incat sa poata primi si copiii cu bratele deschise. Cei mici puteau sa aiba parte de tot felul de activitati interactive prin muzeu – sa tipareasca foi dupa o veche metoda, sa taie si sa stampileze bilete de tren, sa invete dansuri populare in randul evreilor sau sa joace sotronul si sa descopere jucarii de pe vreumuri. Iar informatiile prea dure pentru varsta lor erau pozitionate in expozitii astfel incat sa nu aiba acces la ele.

Ma gandesc la Varsovia si pentru ca are in mix foarte bun de activitati pe care familiile le pot desfasura in interior (vizita la Centrul de Stiinte Copernicus, la Muzeul Chopin sau la atelierul de facut acadele de la Manufaktura Cukierkov) cu avtivitati in aer liber (promenada de-a lungul raului Vistula, inchiriat gratuitĀ  de biciclete, trcut raul – tot gratuit – cu vaporasul si explorat plajele si paduricea de pe malul Vistulei). Ca sa nu mai vorbim de parcul si palatal Wilanow sau Lazienki. Iar de cateva luni exista si zbor low cost intr-acolo.

Crestem si Calatorim: Va documentati in plus atunci cand plecati intr-o vacanta cu cele mici? Daca da, despre ce?

Adriana Cocic: Da, intotdeauna, insa documentarea are loc nu inainte de plecare ci in etapa de alegere a destinatiei. Ne asiguram ca locul in care mergem are atractii interesante pentru fete, cercetam cat de facil si eficient e accesul la sistemul medical si care-I atitudinea oamenilor apropos de cei mici.

Crestem si Calatorim: Fara de ce nu plecati de acasa intr-o excursie cu fetele?

Adriana Cocic: Fara rabdare si antitermice šŸ™‚ . Am mai tot uitat diverse pe acasa. Ba pijamale, ba periute de dinti, ba scutece. Ne-am descurcat la fata locului cu ce aveam, insa am invatat din proprie experienta ca atunci cand n-ai antitermic in bagajul de mana si copilul iti face febra foarte mare, dintr-o data, in avion, ne prea e bine. Si, la fel, daca uitam rabdarea acasa, nu o vinde nimeni la colt de strada.

Crestem siĀ  Calatorim: Care este urmatoarea voastra destinatie in familie?

Adriana Cocic: Ca niciodata pana acum, nu avem planuri pentru sarbatori sau anul ce va urma. 2017 a fost in an de tranzitie, as spune. A pus cumva calatoriile in alta perspectiva, ne-am dat seama ca plecam in escapade dese si destul de scurte si parca am vrea sa intelegem si sa ne bucuram mai mult de locurile prin care ajungem. Asa ca ne gandim serios sa me schimbam abordarea si sa vedem cum ne priesc placarile mai rare, dar mai lungi (trei-patru saptamani).

Crestem si Calatorim: Care este diferenta intre a calatori cu in copil si a calatori cu doi?

Adriana Cocic: Nu cred ca e in raspuns general valabil. Depinde de diferenta de varsta intre copii, de personalitatea lor, de rutinele cu care au fost invatati etc. La noi au fost trei perioade. Cat Ema era bebelus, o alaptam si o purtam si nici nu I-am simtit prezenta si ne-am continuat calatoriile aproape la fel ca-n trei. Dupa ce a inceput sa umble de-a busilea, sa aiba pareri despre ce vrea sa se intample si ce nu si sa-si exprime nemultumirea si oboseala, a urmat o perioada in care a fost putin mai complicat sa calatorim cu amandoua. Cred ca somnul lor defazat ne-a ridicat cele mai mari probleme. Insa acum e o perioada faina, in sa sunt partenere de joaca si nazbatii, isi tin companie una alteia si parca avem mai multe momente de liniste in care putem vorbi ca intre oameni mari šŸ™‚ .

O alta diferenta pe care o simtim de cand ambele fete au peste doi ani e legata de bugetul calatoriilor, in special cand sunt implicate zboruri long haul si tari in care doi adulti si doi copii nu pot sta intr-o camera dubla, ci doar in apartament sau doua camere.

Crestem si Calatorim: De ce ar trebui parintii sa plece la drum si cu copiii?

Adriana Cocic: Evit, in general, sa spun ce ar trebui si ce nu ar trebui parintii (sau oricine) sa faca. Si-atunci cand sunt entuziasmata ca am descoperit o solutie la una din problemele noastre legata de calatoriile cu fetele si abia astept sa o impartasesc pe blog, am mare grija sa nu o prezint ca Solutia-general-valabila-inlocuitor-de-adevar-absolut. Cred foarte mult ca nu exista retete sau motive general valabile. Unor parinti s-ar putea sa li se potriveasca in deplasare cu cei mici mai mult decat altora. Si nu-I nimic in neregula nici intr-un caz, nici in celalalat.

Pot sa zic ca pentru noi calatoriile cu fetele sunt o modalitate foarte faina de a ne conecta cu ele, departe de agitatia si problemele de zi cu zi si de a invata de la ele, iar si iar, ce inseamna sa traiesti in prezent si sa te bucuri de lucrurile simple.

Pe Adriana si aventurile minunate ale fammiliei ei ii puteti urmari pe blog-ul Minicalatorii.ro sau pe pagina lor de Facebook.

Calatorii placute!

 

1,627 total views, 8 views today

Iti plac povestile noastre? Urmareste-ne!

  • Reply
    violeta balaban
    December 13, 2017 at 11:52 am

    Atunci cand apare copilul in viata noastra , totul se schimba in bine si ne dam seama pentru ce traim .

Leave a Reply