Calatoria noastra la Moscova a fost plina de nepravazut, din mai multe puncte de vedere. Am putea sa povestim despre felurile de mancare, despre strazi, despre cladirile imense sau despre oameni.
Dar sa incepem cu inceputul. Cand am pornit veseli in vacanta.
Spre Moscova puteti zbura direct cu Aeroflot (sau cu Tarom, dar acesta zboara in parteneriat cu Aeroflot si tot cu acestia veti calatori de fapt) si are un singur zbor pe zi. In ciuda asteptarilor noastre initiale, zborul dureaza nu mai mult de 3 ore. Noi credeam ca vom face vreo 5…. Pe de o parte asta spune mult despre cunostintele noastre de geografie. Pe de alta parte spune ca globul pamantesc e cat de cat sferic, si de aceea tarile din anumite parti par mai intinse decat sunt in realitate. Se pare ca daca am pune tarile la ecuator, ele ar arata diferit. De unde si confuzia noastra. Dar am fost mai mult decat bucurosi sa aflam ca nu trebuie sa petrecem foarte mult in avion, pentru ca Sofia este inca destul de micuta si se plictiseste destul de repede, asa ca ne-am gandit sa ii mai dam cateva luni pana sa mergem pe distante mai mari.
Am fost uimiti de Aeroflot, dupa ce citisem review-uri destul de negative. Pe ruta Bucuresti – Moscova se zboara cu un Sukhoi Superjet (rusii isi fac singuri avioanele, nu cumpara de la altii 😛 ), care este avion ideal pentru copii care inca stau in bratele parintilor (infanti pana in doi ani). De ce? Pentru ca pe o parte a culoarului are trei locuri, iar pe cealalta doua! De ce este asta minunat? Pentru ca am putut sta doar noi trei pe cele doua locuri, am putut sa mergem la baie sa o schimbam de fiecare data cand am avut nevoie fara sa ne stresam ca deranjam pe cineva si, in plus, Sofia a stat pe culoar si s-a plimbat stanga-dreapta cat a vrut ea. S-a imprietenit cu pasagerii din fata sau din spate, a sarit (nu stie inca sa sara, face un fel de genoflexiuni, dar ea e convinsa ca sare) si si-a aratat jucariile tuturor celor care stateau sa se uite la ea (si cam toti pasagerii au fost indragostiti de ea. Ca de altfel cam toata lumea care o vedea, mai ales turistii chinezi care isi faceau poze cu ea. Dar despre asta intr-un articol viitor 🙂 ). De asemenea, in timpul drumului Sofia s-a jucat cu deja faimoasa piramida curcubeu, cea care ne scoate din probleme de fiecare data, despre care v-am mai povestit.
Ceea ce ne-a uimit si bucurat in continuare la Aeroflot a fost mancarea. Ne-am obisnuit sa mancam un mic sandvis sau croissant, cum se da pe zborurile Tarom, KLM sau Airfrance. Pe Aeroflot au venit mai intai cu bauturi, apoi cu mancare calda de pranz, unde aveai mai multe optiuni din care sa alegi, si apoi din nou cu ceai sau cafea. A trecut atat de mult timp de cand am mers cu o companie aeriana care facea asta incat am ramas profund socata – in sensul bun, evident :). Oricum a fost foarte bine, pentru ca Sofia a putut manca si pui si vita, si asa am stat si eu linistita ca mananca.
La decolare si aterizare i-am dat boabe de struguri ca sa nu aiba probleme cu presiunea si nu a spus nici pas :).
Dar dupa aterizare a urmat partea distractiva, atunci cand am ajuns la controlul pasapoartelor.
Pentru cetatenii care nu erau rusi erau doua ghisee deschise, si cozile erau destul de mari. Ne-am asezat la una dintre ele si am asteptat – mergea greu. Dupa cateva minute, uitandu-ma in jur, am remarcat ca cealalta coada nu doar era mai scurta, dar avea si un semn la ghiseu cu o familie cu copii – exact ce eram noi. Asa ca ne-am mutat acolo. Nu au trecut mai mult de 10 secunde pana cand persoanele care erau inaintea noastra ne-au spus sa ne ducem in fata. Ceea ce am facut cu bucurie. Sofia deja se plictisise, voia sa mearga pe jos si nu era chiar locul cel mai bun pentru un copil de un an si patru luni sa exploreze. Asa ca ne-am dus in fata si am asteptat sa termine persoana care era deja la ghiseu. Aterizase un avion de la Bangkok si la coada respectiva erau foarte multi thailandezi. Timpul trecea, la celalalt ghiseu se mergea mult mai repede, iar noi stateam dupa un barbat din Thailanda. Am inteles ca probabil fiind din Asia procedurile durau mai mult decat pentru europeni, mai ales ca politistul completa foarte multe campuri dintr-un formular online si verifica foarte multe lucruri. Asa ca am asteptat as zice cam 10 minute pana cand a venit randul nostru. Cand am ajuns la ghiseu politistul a inceput sa se rasteasca la noi. In rusa. I-am spus ca nu intelegem. Asa ca a inceput sa ne mimeze ceva cu degetele!!! :))). Voia sa spuna ca ne-am bagat in fata si cum am indraznit sa facem asta! Am incercat sa ii explicam ca suntem cu copilul. Nu intelegea nici boaba de engleza as spune. Pana la urma Tudor i-a aratat cu mana semnul de pe propriul sau ghiseu, care arata doi parinti si un copil, moment in care s-a apucat sa ne proceseze actele, dar mormaind si uitandu-se urat la noi. Am zis sa stam cuminti sa nu cumva sa nu ne primeasca in tara, si am asteptat sa ne dea inapoi pasapoartele. Activitate care cred ca a durat pe putin 15 minute. Asa ca am ajuns la concluzia ca probabil era foarte nou, era prima lui zi de munca, nu stia la ce ghiseu s-a asezat si ce are de completat. Intr-un final fericit, cam la o ora si 20 de minute dupa ce am aterizat, am trecut de controlul pasapoartelor si am putut sa luam masina spre hotel.
Jur ca nu am mai vazut asemenea trafic niciodata. Drumul a durat o ora jumatate pe soselele cu 7-9 benzi ale Moscovei, toate pline pana la refuz, pe care ne-am miscat ca melcul. Cred ca e foarte dificil pentru cei care lucreaza acolo sa faca atat timp pana acasa pe niste distante relativ scurte (acelasi drum a durat cam 25 de minute la intoarcere cand era ora 6 dimineata). Cel putin daca ai un copil iti doresti sa ajungi repede la el dupa serviciu si aici ar fi putut fi foarte greu.
Cu toate astea, drumul lung ne-a permis sa vedem Moscova noaptea si sa ramanem impresionati. Un oras mare, cu strazi late, foarte curat si frumos luminat si cu Lamborghini-uri parcate pe trotuar langa Rolls Royce-uri.
Dupa ce am ajuns la hotel am tras o fuga si am mancat ceva la un restaurant in apropierea hotelului – niste placinte delicioase umplute cu branza si cartofi sau carne si apoi ne-am culcat complet obositi dupa o zi lunga, gata sa exploram orasul a doua zi. Dar despre toate astea intr-o poveste viitoare!
Calatorii placute!
No Comments