Guest Post-ul din aceasta saptamana vine de la o familie care a plecat pentru prima oara in afara tarii cu cea mica, dar a decis sa faca in adevarat tur de forta prin Spania. Iar la intoarcere ne-a adus o groaza de recomandari cu locuri pe care sa le vizitam, sau unde sa mancam cu cei mici, astfel incat toata lumea sa se bucure de vacanta. Mamica povestitoare, Mihaela, ne spune cu umor cum s-au distrat si ne da multe sfaturi extrem de utile!

“Noi” inseamna de vreo 10 luni incoace 3 persoane simpatice si entuziaste, dintre care persoane cea mai mica de varsta, dar si mai amuzanta, face legea. Am invatat in timp ca nu e cazul sa te opui, asa ca i-am explicat frumos intentiile noastre si a aprobat ceea ce urma sa fie prima noastra vacate in afara tarii, in Spania.

A fost cu cantec si ne mandrim cu asta.

Cu Natalia am mai fost plecati la mare (in tara) vara ce tocmai s-a sfarsit si in alte destinatii prin tara, dar e cu totul alta poveste cand pleci pentru mai mult de 3 zile, cand nu ai toata masina sa o poti umple ochi si cand, bineinteles, te gandesti cum se va adapta bebelina peste granite (somn, meniu, mediu, limba etc).

Pregatirile

Pregatirile au vizat cu prioritate meniul bebelinei, bagajul (si marimea lui) si imprejurimile / atractiile turistice compatibile cu programul Nataliei.

“Noi” inainte de bebe impachetam fiecare un dulap de haine si plecam multumiti la drum. Inutil sa spun ca de data asta nu am mai putut face asta: asa ca am impachetat un dulap pentru ea si jumatate pentru noi. Nu faceti ca noi, nici noi nu vom mai face ca noi: am luat prea multe jucarii, mult prea multe haine, desi ma documentasem inainte si vazusem si checklists.

Partea care, personal, ca mama responsabila, mi-a ocupat ultimele 2 zile inainte plecarii, a fost sa fac scenarita privind meniul. Si aici m-am dezlantuit: am conceput meniul pe X zile, cu toate mesele, si Natalia m-a aprobat cu multi de “baaa, baaa” si a revizuit si meniul. Am conservat mancare la borcan; nu am conservat in viata mea o muratura, o zacusca si totusi, am facut si asta. S-a dovedit ca a fost mai mult pentru linistea mea interioara, pentru ca Natalia este autodiversificata de la 6 luni si fan restaurant.

Cum a fost cu avionul?

Am plecat intr-o duminica dimineata, fix de aniversarea Nataliei de 10 luni. Am trezit-o incet la ora 6 si la 7 eram in aeroport.

Dupa check-in am mers spre poarta de imbarcare, si atat de entuziasmati am fost incat am uitat mega-super caruciorul GB Pocket (cat o poseta), la controlul de securitate. Ne-am dat seama de abia dupa controlul pasapoartelor, cand faceam poze cu mascotele M&M si am vrut sa o asezam in el. Asa ca tati a trebuit sa se intoarca sa recupereze eroic autoturismul copilului, insotit de un politist de frontiera.

Ne-am oprit pentru micul dejun la Trattoria Buongiorno, unde ne-au putut prepara o omleta potrivita pentru bebe (fara sare si alte adaosuri nesanatoase). M-am gandit apoi ca ar fi bine sa o schimbam de scutec inainte sa urcam in avion, insa atunci cand am fost strigati ca suntem asteptati de urgenta la poarta de imbarcare am cazut de acord ca mai bine ne imbarcam.

In avion a fost nu bine, ci foarte bine. Tarom inca e o companie respectabila si am simtit asta din plin. Am avut locurile in primul rand, de langa culoar si astfel mai mult spatiu pentru joaca si aruncat apa in jur. Am zburat 3 ore si jumatate, dintre care Natalia a dormit doua reprise de cate 30 de minute. Am schimbat-o de scutec in acion, insa spatiul este destul de mic si ea se tot rasucea. As mai face asta doar ca masura de urgenta.

Am tinut cont de recomandarile din articolele anterioare si am achizitionat o noua jucarie pentru avion, in incercarea de a-I capta si mai mult atentia Nataliei. Pe langa aceasta jucarie, mai aveam la noi inca un ghiozdan cu tot felul de jucarioare, dar cele mai interesante “jucarii” s-au dovedit a fi paharele de plastic si servetelele, care au tinut-o ocupata o perioada.

Cum a fost la Madrid

A fost important pentru noi sa existe un parc cu loc de joaca in apropierea hotelului, care era localizat central, pe Gran Via – Melia Madrid Princesa; acasa, rareori trece o zi fara o vizita scurta in parculetul dintre blocuri sau in parcul mare. Templo de Bod este foarte aproape de Plaza de Espanya si chiar si drumul de 7/10 minute pe stradutele tipic spaniole era un deliciu. Exista loc de joaca, loc pentru plimbare si, spre bucuria Nataliei, multi porumbei si patrupede.

Cand ai o bebelina de 10 luni mancacioasa si pofticioasa, pranzul e o treaba foarte serioasa. Desi eram in Spania, tot la un restaurant italienesc am gasit ceea ce ne doream: atmosfera calda, personal prietenos si flexibil, meniu variat si bucate extraordinar de gustoase. Cu atuodiversificarea, multe ajung pe jos, dar reactia lor a fost mereu aceeasi: “con lo bella que es…nada importa (+zambete largi). Recomandam Da Nicola din inima.

Cum a fost la Malaga

Sederea la Madrid a fost relative scurta, asa ca, intr-o dimineata dupa micul dejun ne-am urcat intr-un tren de mare viteza spre Malaga. Eu cred ca daca iti doresti ceva destul de mult, vei primi. Cum Natalia mancase, dormise putin pana la gara, imi doream tare ca jocurile, carticelele, sa o tina ocupata pe drum, avand in vedere ca ea merge de-a busilea peste tot. Am primit mai mult decat ne asteptam: pe Marley, un super catel si el la prima calatorie cu trenul. Spatiu pentru desfasurare exista destul in acest tip de vagoane, asa ca a fost dragoste la prima vedere. Nici vagonul bar nu a scapat nevizitat, unde cu doar 2 strigate, Natalia a reusit sa ne faca loc la geam, starnind zambetul multor oameni foarte seriosi, imbracati la costum, ba chiar uneori intervenind in discutiile lor. A fost o prima calatorie cu trenul memorabila.

In cazul in care va ganditi la o vacanta in Spania si nu doriti sa inchiriati masina, va recomandam cu caldura AVE (trenul de mare viteza), pentru a va deplasa dintr-un oras in altul.

Pentru noi, Madrid = Bucuresti prin prisma aglomeratiei si ritmului accelerat, Malaga = Barcelona, prin prisma oamenilor relaxati si al plajei. Am simtit asta chiar de cand ne-am dat jos din tren: temperaturile ridicate, oameni zambareti si multi palmieri.

In Malaga ne-am petrecut mai multe zile, am vizitat zilnic centrul vechi si am facut obsesie pentru restaurantul La Bouganvilla. Acest loc a reprezentat pentru noi un festin la fiecare pranz, au pregatit atent pentru Natalia feluri de mancare inexistente in meniu, au tinut cont de “sin sal, sin azucar, sin especias” si ne-au rezervat mereu aceeasi masa. Poate ca nu pare mare lucru, dar pentru noi era foarte important ca pranzul sa aiba ritualul lui, pentru ca Natalia sesizeaza usor daca lucrurile nu se petrec in ordinea si timpul stabilite de ea.

Seara am reusit ma mancam de cateva ori la la Taberna la Malanguena in Plaza del Obispo 5, cu vedere spre Catedrala din Malaga si Palatul Epsicopal. Meniul nu era foarte variat, dar privelistea era frumoasa si acustica speciala. Inca o data, fantana, porumbeii si un saxofonist au incantat-o pe pitica si am mancat linistiti in familie.

Ne-am salutat in fiecare zi cu porumbeii, am mancat inghetata, am luat la pas / cu caruciorul/ cu Lenny-ul strazile si am urcat pe jos la Castillo de Gibralfaro pe un drum asfaltat si nu foarte lung, o zona cu multi copaci si loc de popas. Bebelina noastra nu a adormit niciodata in carucior pana acum, asa ca atunci cand am vazut-o sforaind linistita, ne-a, blocat si primul nostru gand a fost “ce are?”, urmat, bineinteles, de o poza pentru posteritate. La coborare ne-am oprit pentru ceva dulce si cafea la un restaurant exceptional (Paradores Civia), cu vedere superba catre oras.

Malaga este o destinatie perfecta pentru o vacanta de toamna, deoarece temperatura este intre 22-26 grade, plajele sunt largi, neaglomerate, foarte curate si, dupa ce am reusit sa observ la Natalia, nisipul este foarte gustos :). Te poti opri oricand la terasele si restaurantele de pe plaja unde gasesti produse proaspete din peste pe care ti le pot gati in fata ta, la gratar, iar preturile sunt accesibile.

Ce am vizitat?

Am pastrat obiceiul de a inchiria masina in calatorii si aici l-as lasa pe tati sa va povesteasca despre masina, Fiat 500X, pentru ca nu a fost chiar foarte multumit de caii putere din dotare :). In prima zi am mers in Granada unde am vizitat mai intai Alhambra, doar partea de traseu cu acces gratuit. Acest minunat ansamblu este in patrimoniu Unesco, exista numar limitat de vizitatori pe zi, iar biletele se cumpara online cu cateva zile inainte si se rezerva anumite ore pentru vizitare. Caruciorul este inutil in aceasta locatie, si va recomandam un sistem de purtare sau un tatic care sa poarte in brate copilul cu tot cu carutul.

Pranzul l-am luat la Restaurante Carmen Verde Luna, de unde se vedea tot orasul. Mi-nu-nat! Un restaurant mic, cu priveliste de carte postala si cu preparate incredibile si pe care le-am putut da si Nataliei (un bol de gazpacho cu paine cu ulei de masline).

Granada e un oras fascinant, cu strazi pietruite si inguste, cu puternice influente marocane. Am renuntat la carucior si am folosit SSC-ul, tati fiind cel mai fericit ca am achizitionat un carut-poseta atat de usor si mic. Magazinase, cafenele, ceainarii, oameni vorbind tare, targuindu-se, aromele condimentelor  si senzatia de bazar ti se impregneaza vesnic in minte.

Tot aici am fost placut impresionati sa participam la un festival local unde din nou Natalia a starnit zambete si a fost imediat acaparata de formatia de dansatoare, primind si un balon de care nu am putut sa ne despartim in urmatoarele 3 zile.

In cea de-a doua zi am decis sa mergem la Bioparc Fuengirola, care e un pic in afara orasului, spre Marbella. Mai fusesem la Bioparc in Valencia, in doi, si am fost fascinati, asa ca nici nu am stat pe ganduri. Am fost un pic dezamagiti; locul este amenajat foarte bine, insa animalele sunt foarte putine si am terminat vizita in 30 de minute (info: pret bilet adult: 19.99 euro).

Stabiliseram ca mergem in Ronda, insa am fost spontani si am schimbat destinatia: Punta de Tarifa, cel mai sudic punct al Europei continentale, un orasel port. Am avut de mers putin mai mult cu masina. Natalia a fost vizibil deranjata de diferenta de presiune si a plans ultima parte a drumului. Odata ajunsi, batea un vant incredibil, parcasem intr-o zona unde restaurantele erau inchise, insa si asa locul este uimitor.

Am mancat la MicMoc cum nu am mancat pana atunci in aceasta vacanta. La MicMoc totul este caracterizat prin prospetime, te simti ca acasa si totusi preparatele sunt de MasterChef. Au inclusive meniu pentru copii. Natalia a cantat cu bucurie cand a primit pranzul, insa a mancat si de la noi creveti si ton.

Am vizitat Castillo de Guzman El Bueno unde, spre uimirea noastra, ghidul stia cateva cuvinte in romana si, in ciuda insistentelor sotului, am zis pas la poza cu Cristofor Columb (drumul era inchis pentru ca vantul sulfa puternic in port). Dupa cum a oftat si sotul: “Cristofor oricum era cu spatele la noi si cu fata la mare”.

E ceva special in locul acesta, care te atrage ca un magnet.

Si pentru ca toate aventurile minunate au un sfarsit deosebit, a trebuit sa impachetam si sa ne intoarcem acasa. Seara, cu avionul – sa spunem ca am inteles ca nu e cea mai buna perioada pentru ca bebelina sa zboare. Nu am decat cuvinte de lauda pentru al nostru Lenny, care a salvat seara / noaptea tuturor pasagerilor. In traducere libera, Natalia a dormit 2 ore in sistem, iar eu am putut face statistica oamenilor care merg la baie la un zbor de noapte.

Bucurestiul ne-a asteptat infrigurat (de emotie), cu 2 grade Celsius si cer intunecat. Si, cu toate astea, ce bine e sa ajungi acasa!

A fost o vacanta minunata, cu multe cantece: chiote de bucurie, urlete de incantare, aha-uri, scanceli si maraituri; prima vacanta in 3 in afara tarii ne-a deschis apetitul pentru calatorii cu bebe. Usor-usor, CRESTEM SI CALATORIM 🙂 .

Calatorii placute!