Zilele trecute va povesteam pe Facebook ca am primit o carte noua, Dincolo de mare, de la Cartea Copiilor.

Intre timp am avut si ocazia sa o citim impreuna cu Sofia si ne-a placut atat de mult incat vrem sa v-o recomandam si voua.

Toata cartea se concentreaza pe o fetita care se uita la mare si se intreaba ce este dincolo de ea, imaginandu-si, in timp ce dam paginile, tot felul de lucruri.

Vede atat lucruri bune, precum copiii care sunt prieteni, cat si lucruri mai putin bune, precum monstri infricosatori.

Dar mai vede si un alt copil care se uita la mare exact ca ea si se intreaba ce este acolo, exact cum se intreaba si ea.

Cartea nu are multe pagini si pe fiecare pagina este o singura propozitie. Insa eu, citindu-i-o Sofiei (de patru ori una dupa alta, atat de mult i-a placut), am fost profund impresionata si mi-am dat seama ca e o carte pe care i-o voi citi si mai incolo, cand va mai creste si cand va intelege mai bine sensurile fiecarui cuvant.

Practic, cartea vorbeste despre mai multe zone. Prima dintre ele este imaginatia. E minunat sa vedem ce isi imagineaza copiii, lucruri pe care noi le-am pierdut de mult timp si la care nu ne vom mai intoarce niciodata. Pentru adultii care citesc cartea este un fel de intoarcere in paradisul pierdut al copilariei, in care ne dam seama ce important este sa nu stim tot, ci sa ne imaginam. Sa ne lasam purtati de mintea noastra si sa vedem cat de departe poate ajunge. Copiii fac asta in mod natural, noi am pierdut aceasta abilitate undeva pe drum. Mie mi s-a parut ca am facut o adevarata incursiune in cat de frumos este sa nu stii, ci sa iti imaginezi.

A doua zona este cea de diversitate. Fetita vede copii, animale, monstri, barci, ogoare, parcuri de distractii, blocuri inalte si case micute. Nimic nu pare neacceptabil pentru ea si totul este normal. Si asta se pare ca am uitat multi dintre noi. Notiunea de alteritate este atat de pregnanta in ziua de azi cand ii judecam pe toti pur si simplu pentru ca sunt diferiti de noi. Nu acceptam pareri diferite, nu acceptam ca oamenii arata si se comporta diferit sau ca au nevoi diferite. Dar fetita doar si-i imagineaza, fara a-i judeca. Si asta este o lectie importanta pe care imi doresc ca Sofia sa o invete. Sa nu judece si sa ia lucrurile asa cum sunt, fara ca ea, in acelasi timp, sa se schimbe sau sa isi piarda personalitatea.

A treia zona este tocmai asemanarea. Un alt copil este de partea celalalta a marii si face exact ce face si ea. Se uita la mare si isi imagineaza. Vede de partea aceasta a marii tot ceea ce vede si ea. In realitate, toti suntem la fel, chiar daca aratam altfel, chiar daca poate credem in lucruri diferite. Suntem cu totii acei copii care au sperante si visuri, trebuie doar sa ii regasim inauntrul nostru.

Si ultima lectie este cea a calatoriei si a dorintei de cunoastere. Cartea se incheie cu dorinta fetitei de a calatori si de a descoperi ce se afla de cealalta parte a marii. Este mai important sa dorim sa aflam ce se afla de partea celalalta a marii decat sa ne temem de monstrii infricosatori, pentru ca, poate, de fapt, vom gasi acolo un parc de distractie, si nu ar fi bine sa il ratam pentru ca ne e frica de ce am putea gasi. In plus, de cele mai multe ori, calatoria este, oricum, mai importanta decat destinatia, pentru ca ea ne face sa crestem si sa devenim oameni noi.

Marturisesc, cand am deschis cartea si am vazut ca e aproape numai desen si putin text mi-am zis ca nu va fi mare lucru de capul ei. Nu m-as fi putut insela mai mult. Cartea mi-a depasit asteptarile si cu siguranta va fi un partener pentru mie si pentru Sofia mult timp de acum incolo. Plus ca mi-a deschis apetitul si pentru alte carti de Taro Gomi, autorul ei japonez.

Daca vreti sa cititi si voi impreuna cu copiii cartea Dincolo de mare, o puteti gasi pe Cartea Copiiilor.

Spor la citit!