La Sighisoara noi doi ne-am petrecut luna de miere 🙂 , asa ca este un loc care ne va ramane mereu drag in suflet. Din pacate insa, dupa ce a venit Sofia, nu am mai avut ocazia sa trecem pe acolo si, deci, sa va povestim cum ar fi o vacanta acolo impreuna cu copiii. Din fericire insa, prietena mea, Irina Padurariu, tocmai a trecut prin Sighisoara, si ne ajuta cu acest guest post minunat!
Ne-am hotarat sa-l ducem pe fiul nostru de opt ani si jumatate sa vada Sighisoara. Ultima oara am fost acolo acum opt ani, deci el era doar in burtica.
Ne-am impachetat cu mic cu mare si-am plecat la drum in mini vacanta de 1 Mai, pe ruta Brasov-Sighisoara. Am ajuns infometati tocmai la ora pranzului si, pentru ca in trecut am fost cazati pe Dealul Garii la pensiunea Bella Vista (pe care o recomand cu drag datorita conditiilor si privelistii asupra Cetatii), am poposit tot pe Dealul Garii, la Vila Franka, pentru un pranz copios. Vila Franka a fost infiintata in 1837 dar este renovata si arata superb. Puteti gasi atat mancare cat si cazare si in weekend-uri se organizeaza evenimente intr-un decor idilic. Noi am mancat supa Gulyas si carne la garnita cu muraturile casei, iar Andru fiind mare iubitor de paste, a mancat Tagliatele Bolognese, delicioase! Cireasa de pe tort insa, a fost socata casei facuta in stil traditional. Ohh, gustul copilariei privind spre cetatea Sighisoara, de la cel mai inalt punct al orasului, in timp ce Andru s-a bucurat de locul de joaca amenajat cu leagane si tobogane pentru copii. Preturile de Bucuresti, dar gustul de Ardeal!
Apoi, ghiftuiti, am plecat catre cazare, Pensiunea Lily. Pensiunea am ales-o ca surpriza pentru Andru, care este pasionat de Japonia. Proprietarii pensiunii, impartasind aceeasi pasiune, au amenajat-o in stil joaponez, de la separeuri din foi de orez pana la o expozitie de arme japoneze, poarta Shinto, iaz cu pesti Koi si nuferi, ba chiar un foisor in stil japonez, totul la poalele unui deal si la marginea unei paduri. Pretul cazarii a fost 130 de lei pe noapte si mi-a placut in mod deosebit faptul ca in camera exista doua nivele: cel de jos amenajat stil living cu doua fotolii, televizor si balcon, iar la etaj patul de dimensiuni 160/200 si baia. Foarte curat!
Dupa ce ne-am facut comozi si ne-am odihnit in hamacul de la marginea padurii, ne-am hotarat sa escaladam (pentru ca asa am resimtit-o eu 🙂 ), dealul de la marginea curtii si dupa jumatate de ora am privit mandrii Cetatea, din cealalta perspectiva. Andru a fost fericit, s-a simtit liber si mi-a amintit de copilaria mea in sanul naturii. Cred ca orice copil are nevoie de o astfel de aventura din cand in cand!
Pentru ca suntem extrem de energici, dupa un dus am plecat spre Cetate, pentru a simti pulsul orasului pe timp de noapte. Din pacate, noi asteptandu-ne sa gasim ceva asemanator Centrului Vechi din Bucuresti, am fost usor dezamagiti deoarece am gasit un oras mai degraba adormit. Cetatea este slab luminata, in centrul ei puteti gasi vreo trei terase (erau ticsite) iar cand se elibera vreuna nu ne mai primeau avand in vedere ora tarzie (21:00).
Am revenit in camera pentru odihna, iar dimineata ,dupa o cafea din partea casei, savurata pe balconul cu o priveliste cu o mie de nuante de verde, ne-am luat rucsacelul in spate si am pornit voiosi spre Cetate. La poalele ei exista o parcare fara plata, medie ca marime, dar in care am gasit loc cu usurinta. Cumva peste noapte se petrecuse ceva bizar si dintr-o data Cetatea era plina. Turul incepe la Turnul cu Ceas, al carui ceas din varf este decorat cu sapte figurine, fiecare reprezentand o zi a saptamanii. Cladirea de sub turn acomodeaza in prezent Muzeul de Istorie, pe care din pacate nu l-am vizitat deoarece aproximativ 60 de persoane asteptau sa intre. Langa se afla Primaria Sighisoarei, Turnul Fierarilor in stanga cum privesti spre Turnul Ceasului, iar in dreapta expozitia de arme medievale, pe care evident, cu doi Sagetatori dupa mine, nu aveam cum sa o ratez. Biletul a fost 12 lei adultul si 6 lei copilul, pentru a vizita trei incaperi cu armuri, sabii si alte arme.
Apoi ne-am indreptat catre Scara Scolarilor, si dupa o urcare glorioasa a 176 de trepte, am ajuns la Liceul Teoretic Joseph Haltrich si la Biserica din Deal. Coborand apoi prin stanga bisericii, pe langa cimitir si Turnul Franghierilor, ajungand astfel iar la poalele scarii si intalnind pe drum Turnul Cizmarilor, ne-am indreptat spre un popas, Terasa Cositorarilor, in imediata apropiere a turnului cu acelasi nume. Ne-am bucurat de o licoare rece cu coacaze, scortisoara si ghimbir, iar Andru de clatite cu ciocolata. In total in Sighisoara puteti vedea noua turnuri, din cele paisprezece de altadata: Turnul Fierarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul cu Ceas sau Turnul Sfatului si Turnul Franghierilor sau Turnul Locuit.
Turul Cetatii cu tot cu popas, a durat aproximativ 2-3 ore, deci destul de usor de parcurs chiar si cu copii mai mici.
Si pentru ca Sibiul este la doar 98 de km distanta de Sighisoara, ne-am aventurat sa mancam pranzul acolo si sa vizitam targul de flori din inima centrului vechi si conform traditiei din cuplu, acum in trei, am facut o poza cu frumoasele capace de canal din Sibiu. Drumul a meritat tot efortul deoarece soselele dintre cele doua orase sunt impecabile, iar peisajul de primavara, dealurile inverzite, satele pitoresti cu flori la porti, specifice Ardealului, ne-au dat o stare de bine si ne-au facut mandrii ca avem o tara atat de frumoasa!
Pentru iubitorii de arta asa cum sunt eu, Ardealul in general si Sighisoara in mod deosebit este salasul a multor artisti ceramisti, sculptori, fierari, etc… La plecare am poposit la Teracote, la poalele Dealului Garii, de unde am achizitionat doua carafe minunate, lucrate manual, pentru a servi apa rece in curtea noastra si a ne aminti cu drag de acesta excursie minunata!
Calatorii placute!
