Trebuie sa va marturisim ca am auzit aceasta intrebare de o groaza de ori. Si e si firesc. Parintii cu copii mici, de cele mai multe ori pana intr-un an, sunt, in general, foarte stresati de ce ii vor da copilului sa manance in concediu. Mai ales noii parinti. Si pe buna dreptate, pentru ca, cel putin la primul copil, esti in general foarte stresat – nu e ca si cum ai mai fi facut asta o data 🙂 .  De aceea alimentatia copilului in vacanta este un subiect fierbinte intotdeauna.

Trebuie sa marturisim ca noi nu am fost niciodata in mod special stresati legat de acest subiect. Si asta e ceea ce vrem sa va sfatuim, in principiu, si pe voi. Am auzit de nenumarate ori de mamici care vor sa isi ia blenderul si aparatul de gatit la aburi in vacanta. Pentru unele persoane sunt sigura ca functioneaza excellent. Pentru mine, asta ar fi fost un cosmar! Pai, pe langa ca unde Doamne iarta-ma sa le iau (in ce bagaje sa le pun?), ce fel de vacanta mai e aia in care eu toata ziua gatesc si pasez?  Daca vreau sa gatesc si sa pasez stau acasa, nu am nevoie sa merg nu stiu cat cu masina sau cu avionul ca sa ma pun iarasi la munca. Vacanta trebuie sa fie vacanta pentru toata lumea, inclusiv pentru mami 🙂 . Sau am mai auzit de mamici care paseaza varii lucruri si apoi sterilizeaza borcanasele pe care le iau cu ele. Acum, daca mergi trei zile in vacanta e una, daca mergi o saptamana e altceva, pt ca inseamna ca trebuie sa iti iei un geamantan plin cu borcanase 🙂 . Respect lor, insa, nu toata lumea poate face asa ceva. Cel putin eu cu siguranta nu.

Sa va povestim din experientele noastre.

Cu totii stim ca bucataria italiana e delicioasa. Si, de cele mai multe ori, copiii mananca cu bucurie paste, sau fac chiar mici obsesii pentru ele (Sofia a avut o perioada cand manca doar paste cu pesto 🙂 ). Ei bine, prima vacanta in afara tarii cu Sofia a fost in Sicilia, pe cand ea avea 11 luni. Mancarea din Sicilia, desi super gustoasa, este si foarte plina de ulei, si foarte grasa, motiv pentru care Sofia a refuzat, pur si simplu, sa o manance. Nu ca nu I-am fi dat sa incerce – departe de noi acest gand. Doar ca ei nu I-a placut deloc. Asa ca in acea vacanta a mancat multe fructe, iaurturi si lapte la greu. Pana la urma pana la un an laptele e baza :).

Cu Tudor am ajuns pe cand avea 8 luni in Bulgaria, la Nisipurile de Aur, la un hotel pe care nu are sens sa il mentionam, pentru ca nu vi l-am recomanda. Mancarea a fost rezonabila, dar, cu siguranta, nepotrivita pentru un copil sub trei ani. Asa ca Tudor a mancat fructe si iaurt. Si, clar, mult lapte :).

Dupa ce am trecut cu Sofia de varsta de 1 an am inceput sa ii dam mancare din ce in ce mai variata si mai „de oameni mari”. Noi am diversificat-o clasic, asa ca dupa 1 an a ajuns si ea in sfarsit sa manance bucati adevarate.  (Si e ok, are 5 ani, mananca singura de toate de muuult timp, nu e ca si cum daca incepeti cu diversificarea clasica le veti da pasat si cu lingurita inclusiv la nunta, e ok 🙂 ).

Drept urmare va dam mai jos cateva sfaturi legate de alimentatia in vacanta a copiiilor micuti.

• Nu va stresati. Stresul oricum nu va rezolva problema. Deci veti avea problema si veti fi si stresati :).
• Luati cu voi alimente neperisabile pentru bebelusi / copii: fructe, biscuiti etc
• Informati-va despre gastronomia dintr-o anumita locatie. Se gateste in general child friendly sau se mananca doar gandaci prajiti?
• Inchiriati un apartament complet utilat daca vreti totusi sa gatiti, ca sa nu va carati cu toata bucataria de acasa. In mod normal o sita si un blender de mana ar trebui sa fie suficiente.
• Chiar daca cel mic va manca trei zile la rand iaurt, nu e asa o mare tragedie :).

Luati fiecare zi la rand si bucurati-va ca sunteti impreuna. Mancarea e doar parte din experienta.

Sa vedem insa ce au facut si alti bloggeri de calatorii in familie!

Parinti Calatori

Noi suntem in plina experienta culinara pe drumuri, daca putem sa ii spunem asa, cu pitica noastra de 1 an si, trebuie sa recunoastem ca nu e chiar cea mai simpla sarcina in timpul unei vacante. In primul rand pentru ca domnisoara noastra este destul de pretentioasa si in al doilea rand pentru ca pe drumuri nu ai toate resursele la indemana asa ca acasa.

De obicei, cand plecam in vacanta cu avionul in destinatii mai indepartate ne adaptam la obiceiurile culinare ale locului si le adaptam nevoilor bebelusului. Dar pentru ca de data aceasta suntem in road trip cu masina, ne-am permis sa luam mai multe lucruri cu noi care sa ne faca aceasta sarcina mai usoara:

• In primul rand, avem cu noi aparatul de gatit pentru bebelusi, compact si adaptat in format de travel. Cu el facem piureuri sau fierbem la aburi fructe sau legumesi una din mese e gata rapid.
• De acasa am luat in niste pungute mici cereale si pseudo-cereale care stim ca sunt pe placul bebelusei si pe care le mananca cu placere – bulgur, hrisca, tapioca – care de obicei in magazine se gasesc in pachete mari si nu e prea dezavantajos sa le cumperi la destinatie.
• Ne cazam in apartamente in regim hotelier cu acces la bucatarie, astfel incat sa ii putem oferi macar una-doua mese homemade pe zi
• Cand foamea ne gaseste pe drum, selectam restaurante unde putem comanda un meniu fara sare pentru cei mici – pui la cuptor, legume la gratar, o supa proaspata sau orice mai poate fi gatit proaspat si baby-friendly

In felul acesta reusim sa multumim si copiii si parintii deopotriva si sa ne petrecem vacantele echilibrat si sanatos pentru toata lumea.

Travelista

Imediat dupa diversificare, mancarea copiiilor in deplasare era un mix de piureuri facute la fata locului din fructe proaspete la un blender foarte mic de voiaj, si borcanele cumparate.

Cea mica a inceput sa manance bucati solide foarte rapid, in jur de 7-9 luni deja mesteca, astfel incat ea a trecut foarte rapid pe un mix si de mancare normal, gatita la restaurant. Cel mare a adoptat mai lent mancarea normala, astfel incat pentru el o perioada mai lunga am apelat la piureuri la borcan.

On My Way

Pana la doi ani am fost foarte stricta in ceea ce priveste alimentatia copilului, ceea ce ne-a dat mici batai de cap in calatorii. De fiecare data m-am documentat cat mai bine legat de optiunile pe care le avem, incercand sa anticipez problemele. Lucruri pe care aici le vedem banale in alte parti s-ar putea sa nu fie chiar asa: cum ar fi un iaurt simplu care sa contina doar lapte si enzyme.

Reguli nenegociabile: fara sare, fara zahar, fara prajeli. Tineam la ele, dar nici nu imi doream sa merg in vacanta pentru a sta sa gatesc. Unde am avut un cuptor si cand am avut chef am facut maxim niste biscuit simpli sa aiba de rontaiala. Solutia pe care am gasit-o a fost ca pentru micul dejun sa ne descurcam cu iaurt, fructe, cereale simple iar pentru celelalte mese mancare de la restaurant sau borcanele. Am avut in permanenta la noi borcanele cu mancare care stiam ca ii place si atunci cand consideram ca cea de la restaurant nu corespunde apelam la acestea.

Daca in Europa a fost simplu, mai dificil a fost in Coreea de Sud (8 luni). Acolo am plecat cu borcanele cu mancare cat sa putem acoperi toate mesele. Nu puteam descifra nici macar etichetele iaurturilor, iar mancarea de la restaurant a fost exclusa din start. Ne-a ajutat faptul ca era alaptata si inca la inceputul diversificarii, deci alimentul de baza a fost asigurat. Ce ne-a complicat viata: intoleranta la oua, care limita si mai mult optiunile.

Un alt hop a fost Mauritius (11 luni), unde am citit toate etichetele iaurturilor simple dintr-un hypermarket ca sa gasesc unul care sa nu fie recompus din lapte praf. Cum hipermarketurile nu erau prea mult, iar acest iaurt si mai rar, I-am facut uneori branzica de casa pentru micul dejun. Spre deosebire de Coreea insa, aici am gasit unoeri (rar) restaurant in care sa avem incredere ca au adaptat mancarea pentru ea.

Momadica (fost Praf de Stele)

Noi am practicat autodiversificarea ambilor copii (in present 4 si 2 ani), proces petrecut mai mult la distanta decat acasa.

Diversificarea puiului C. (mai mare) am facut-o in Insulele Canare deoarece am plecat cand acesta avea 7 luni si ne-am intors cand aproape implinise 1 an. Diversificarea puiului D. (cel mic) am facut-o, in mare parte, in Thailanda (el avea 7 luni cand am plecat si aprope 10 luni cand ne-am intors).

Despre obiceiurile noastre alimentare ar trebui sa va spun ca:

• ai mei pui sunt alaptati(si m-am bazat de fiecare data pe asta cand nu le-a placut pranzul.
• de cand ii avem pe cei mici am acordat o mare importanta mancarii sanatoase, inclusiv noi, adultii.
• am incercat inca de la inceput sa mancam cat mai mult impreuna
• cei mici au primit inca de la inceput variante cat mai putin procesate si am incercat sa selectam surse cat mai de incredere

Ce a fost foarte important in calatoriile noastre:

• sa mancam micul dejun inainte de a pleca in expeditie (sau sa luam la pachet ceva gatit de noi, gen briose, placinte de casa, clatite, oua fierte etc)
• sa mancam pranzul intr-un loc in care avem incredere sa ii dam celui mic / celor mici ceva preferential si sa comandam ceva cat mai simplu, prparat cu metode de baza.
• cina a fost mult timp optiona, daca intram in criza de timp si stiam ca va / vor adormi inainte sa mancam, faceam repede rost de o banana / un avocado / un iaurt si suplimentam cu titi desigur
• pentru gustari am optat mereu pentru fructe proaspete, atunci cand a fost posibil
• de obicei ne luam cazare cu bucatarie intreaga, asa ca ne e usor sa pregatim ceva pentru cei mici, daca nu avem incredere in alte surse. Lanturile de supermarketuri din afara ne-au impresionat mereu placut (carne bio la preturi super decente, fructe tropicale, ladite de fructe de padure si asa mai departe) asa ca a fost o placere sa gatim.

Poate ca este contraintuitiv, insa ne-a fost mai usor sa practicam alimentatia conform principiilor noastre in restaurantele din Thailanda decat in Franta, de exemplu. Cu puiul D. (pe cand avea 7 luni), am primit in orice restaurant din Thailnda legume, peste si orez la abur, fara nimic adaugat. In Franta (pe cand puiul D. avea 1 an) era greu chiar sa gasim un restaurant care sa ne faca portii fara sare.

The Happy Kid

In perioada de bebelus parca a fost cel mai usor cu mancarea pentru Eric. L-am alaptat natural, ceea ce a facut lucurile mult mai simple. Odata ce am inceput diversificarea, m-am pregatit si cu mici recipiente pentru transportat piureurile facute acasa. Pentru vacantele mai lungi, aveam un mic robot portabil, usor de folosit si ne descurcam usor sa gasim fructe sau legume. Foarte rar I-am oferit sa manance piureuri cumparate la borcan, insa le aveam intotdeuna la noi in calatorii, ca sa fim pregatiti pentru orice situatie.

In loc de concluzie

Diversificarea, cel putin la primul copil, e mereu motiv de stres. Noi va sfatuim sa o luati usor, sa nu puneti multa presiune nici asupra voastra si nici asupra copilului, si pur si simplu sa va bucurati de timpul petrecut impreuna.

La voi cum a fost diversificarea?