Tenerife este plin de trasee interesante pe munte, bine semnalizate si de dificultati diferite: de la cele potrivite pentru carucior, pana la cele pentru cataratori experimentati. Cu siguranta puteti face o drumetie care sa fie pe placul vostru si care sa va asigure ca petreceti timp placut in natura.

Mai jos cateva trasee potrivite si pentru cei mici, pe care noi le-a incercat. Ordinea este aleatorie 🙂 .

Sendero de los Sentidos

Probabil acest traseu este cel mai recomandat pentru copii. Asta pentru ca este extraordinar, dar extraordinar de simplu. Atat de simplu incat, pentru cel mai scurt dintre cele trei optiuni, puteti merge cu caruciorul. Drept urmare, il putem clasifica drept plimbare prin padure, si mai putin traseu :).

Sendero de los Sentidos are trei trasee diferite, primul fiind cel mai simplu, si urmatoarele doua fiind o idee mai dificile. Adica practic oricine de la 3 ani incolo ar putea sa mearga linistit pe oricare dintre trasee, fara probleme. Durata maxima, cu tot cu oprit, admirat, jucat etc nu poate sa depaseasca 45 de minute. Poate doar daca va opriti la jumatate pentru picnic.

Traseul are multe placute cu explicatii, si sunt locuri din cand in cand in care esti indemnat sa mirosi, sa vezi sau sa atingi, asa incat sa poti experimenta calatoria cu toate simturile.

Daca doriti sa fiti mai curajosi, puteti sa o luati spre Las Mercedes, cel putin pana la Cueva Llanos los Viejos si inapoi, ceea ce duce traseul la o durata spre 3 ore sau poate si mai mult.

La inceputul traseului exista o parcare destul de mare, care era aproape plina cand am sosit, insa, cand am plecat, era plina pana la refuz, si masinile parcate dublu.

Sendero Circular Las Raises

Sendero Circular de Las Raises a fost un traseu foarte dragut si potrivit de la varste mici. Este destul de plat si nu are prea multe “piedici”, nu se urca mult si nici nu e exagerat de lung. Sofia nu a avut nicio problema sa il termine la 5 ani, dar ar fi putut sa il faca si pe la 4 ani. Plimbarea a fost foarte frumoasa. Pe de o parte pe jos erau ace de conifere, apoi peisajul se schimba destul de mult fata de la nivelul marii, temperatura este alta si, din cand in cand, am dat si peste ceata, asa ca ne-am prefacut ca suntem in Frozen 2 si intram “into the unknown” 🙂 . 

Traseul a durat undeva la 3 ore si ne-a placut foarte mult ca este circular, asa incat nu trebuie sa mergi de doua ori pe acelasi drum, ceea ce poate fi plictisitor pentru cei mici.

La inceputul traseului exista o parcare, dar nu este foarte foarte mare. Spre deosebire de Anaga, aici nu a fost deloc aglomerat, nici la venire nici la plecare, deci este clar ca nu este cunoscut de la fel de multe persoane.

Noi nu am urmat neaparaat semnele de traseu. Am folosit o aplicatie, All Trails, care ne arata toate traseele posibile si cam pe unde suntem, si ne-am orientat asa. Am pus mai jos o imagine, insa am inceput sa monitorizam traseul undeva dupa ce am inceput, asa ca inchipuiti-va ca am terminat unde am inceput 🙂 .

Cuevas Negras

Traseul acesta este putin mai complicat, pentru ca panta este mai mare, mai abrupta si mai stancoasa, deci e un risc mai mare de alunecare. Drumul in sine este destul de lung, si sfatul nostru este sa il incepeti de sus, de la Erjos si sa o luati in jos, spre Los Silos. De acolo puteti sa luati un autobuz inapoi daca v-ati lasat sus masina sau un taxi. In Erjos exista o parcare si veti vedea si alte persoane care pornesc in drumetie, deci nu ar trebui sa va fie greu sa gasiti traseul.

Traseul este foarte frumos, noi nu am dat de pesteri efectiv, dar am trecut prin niste locuri foarte frumoase. Pe drum este si un sat parasit cu tot felul de case care au ramas in ruina – o oportunitate foarte buna de explorare interesanta pentru cei mici.

Estimam ca pentru aceasta dumetie copilasul ar trebui sa aiba cel putin 5 ani, si vor fi locuri din traseu unde va avea nevoie de putin ajutor, dar traseul in sine nu este periculos. Trebuie sa va asigurati, bineinteles, ca folositi pantofi corespunzatori pentru munte.

Punta Teno 

Practic aceasta drumetie este o plimbare pe un drum de masini. Partea buna e ca circulatia masinilor este restrictionata, asa incat, de fapt, circula doar un autobuz pana la Punta Teno. Pe jos, drumul este foarte spectaculos, pentru ca se urca destul de mult, se trece prin tuneluri lungi si intunecoase, iar privelistile sunt minunate.

Calatoria este destul de lunga, 6 kilometri la dus si 6 la intors de la bariera de unde nu mai este permis accesul autovehiculelor, ceea ce inseamna ca noi am facut destul de mult la dus (cam 3 ore). De fapt, cand am pornit la drum, ne-am gandit ca mergem pana la prima curba si vedem Farul de la Punta Teno de acolo. De la prima curba nu se vedea. Nici de la a doua, si tot asa, pana la urma am mers pana la capat. Partea buna e ca puteti folosi caruciorul tot drumul, pentru ca mergeti pe asfalt.

La capatul drumului veti avea privelisti minunate spre Los Gigantes dar si spre La Gomera si La Palma, o plaja micuta sa va relaxati si frumosul far pentru poze.

Noi la intoarcere am luat-o cu autobuzul. Sofia sigur nu ar fi reusit sa mai mearga 3 ore pe jos, in plus la Punta Teno nu exista nici toalete si nici un singur loc de unde sa luam mancare sau apa. Pretul unei calatorii este 1 euro / persoana (am platit si pentru Sofia), si se plateste doar cu cardul (precum in toate autobuzele din Tenerife, din cauza pandemiei).

Traseu pana pe varful Teide

Cu siguranta nu veti urca de la nivelul marii pana in varful vulcanului de 3700 de metri pe jos cu copilul. (Sau cine stie, poate veti urca si, daca da, sunteti Supermani si asteptam povestea voastra). Insa, exista un mod placut de a ajunge pana in varf. Luati telecabina si apoi mai sunt doar 700 de metri pana in varf, o drumetie placuta de facut in familie. 

Pentru a face oricare dintre aceste doua activitati, trebuie sa faceti rezervare. Mai intai va sfatuim sa va luati permis pentru a urca pana in varful vulcanului Teide, intrucat aici sunt permise cel mult 200 de persoane pe zi. Ideal ar fi sa va luati permisul cu cel putin 1 luna inainte in pandemie, cand e mai liber, si cu cel putin 3 luni inainte in restul timpului, pentru ca locurile se ocupa foarte foarte repede. Puteti lua permisul de aici, si este gratuit. Trebuie sa ajungeti la ora stabilita pentru a avea acces pe munte, altfel nu veti mai fi primiti. Apoi, trebuie sa rezervati telecabina. Si acesata se rezolva online, si trebuie sa ajungeti acolo cu 20 de minute inainte de ora stabilita. Puteti urca cu telecabina si fara sa mergeti pana pe varf. Din pacate noi nu am ajuns pana pe varf, pentru ca ninsese si traseele erau inchise. Se putea sta doar pe platforma de la telecabina.

Nota: Copiii sub 3 ani nu au acces in telecabina si nici pe varful muntelui, pentru ca se considera ca presiunea este prea mare si prea repede pentru ei. Am regretat acest aspect, pentru ca asta a insemnat ca doar tati si Sofia au putut urca. In acelasi timp, cand am fost in Sicilia, am putut urca cu Sofia de 11 luni pana pe varf cu telecabina, la 3200 de metri, si nu a zis nimeni nimic.

Peisajul de pe varf este minunat, puteti vedea totul in jur, iar vegetatia nu mai exista si pietrele aride creaza senzatia unui peisaj lunar absolut minunat. Cu siguranta cei mici vor fi impresionati si nu vor uita prea curand experienta. Era, insa, si foarte frig. Daca jos, in Adeje, temperatura era de 26 de grade, pe varf erau 2 grade si batea foarte tare vantul.

Daca aveti mai multi timp sa stati in Tenerife si nu vreti sa stati doar la plaja, unul dintre aceste trasee poate fi exact ceea ce cautati.

Voi ce altceva ati incercat?

Calatorii placute!

Nu uitati sa va inscrieti in Grupul Familiilor Calatoare daca doriti sa aflati tips & tricks despre calatoriile cu copiii!