Cand i-am spus Sofiei ca mergem la vechea cetate Orreon, m-a intrebat daca au acolo biscuiti Oreo 🙂 . Ei bine, nu au, si nu au nimic altceva, intrucat situl este lasat pustiu, putand fi vizitat oricand si de oricine.
O poarta de fier putin ruginit, intredeschisa, e primul pas pentru a intra in Orreon, o veche cetate cu rol exclusiv de aparare, asezata pe varful unui deal undeva intre Arta si Ioannina, cu privelisti minunate la 360 de grade.
Pe vremuri se vede ca cetatea a fost un punct de vizitare in trecut, pentru ca la intrare este un mic chiosc, acum ferecat, iar in interior o parte din alei sunt pietruite, gasim banci, cosuri de gunoi si panouri explicative. Panouri care, de altfel, ne-au fost foarte utile, pentru ca asa am reusit sa vedem tot ceea ce era de vazut. Altfel probabil am fi ratat din cladiri, mai ales ca unele dintre ele erau destul de departe si ascunde dupa vegetatia care crescuse foarte mult.
Sunt foarte multe cladiri acolo, majoritatea in ruine, o groaza de ziduri si drumuri – practic, sunt foarte multe lucruri de vazut, si puteti petrece mult timp acolo.
Insa mai sunt doar cateva cladiri care au trecut testul timpului si unde puteti sa vedeti mai clar cum aratau lucrurile pe vremuri. Prima este cisterna, care coboara spre maruntaiele pamantului, unde pe vremuri se pastra apa pentru cetate. Scarile pot fi inca accesate, dar, bineinteles, nu e o idee buna sa faci asta cu copii.
Trei case mai stau (partial) in picioare, dintre care casa A este cea mai mare si frumoasa. Pentru a o gasi, luati-o la dreapta de la primul panou si mergeti pana ajungeti la ea. Nu va lasati descurajati :).
Citadela, in schimb, este la stanga, muuuult mai departe decat casa A. Nu a mai ramas, insa, nimic din ea, insa privelistile sunt minunate. Bineinteles, pe vremuri cetatea a fost construita nu atat pentru a admira zarile, cat pentru a vedea inamicii de la distanta, atributie pe care, cu siguranta, si-o indeplinea cu succes.
Experienta a fost interesanta, si foarte educativa, dar, cu siguranta, locatia nu este baby friendly sau toddler friendly. A trebuit sa il tin in brate pe Tudor tot timpul, practic, pentru ca era mare riscul sa se impiedice de ceva pre acolo. Mai mult am fost stresata jumatate din timp sa nu fie vreun animal salbatic pe acolo, dar, din fericire, nu a fost cazul.
Per total o locatie frumoasa, foarte interesanta, dar lasata, din pacate in paragina. Daca aveti drum prin Epirus, va invitam sa o vizitati.
Calatorii placute!
