Cum va povesteam in articolul precedent despre oracolul Dodoni, nu putem sa mergem in Grecia fara sa vizitam cat mai multe situri arheologice. Faptul ca am ajuns in Epirus, o zona a Greciei in care nu am mai fost pana acum, ne-a oferit multe prilejuri sa vedem tot felul de lucruri interesante.
Unul dintre ele a fost Nekromanteio Acheron, un templu de necromantie dedicat lui Hades si Persefonei. Templul se afla aproape de malul raului Acheron, sau Styx, asa cum il cunoastem din mitologia greaca, care era raul peste care treceau mortii pentru a ajunge fir in Tartar, fie in Campiile Elizee. Numele sau, Necromanteion, inseamna „oracolul mortilor” si aici veneau credinciosii pentru a vorbi cu rudele decedate. In Odiseea lui Homer, Nekromanteionul este locul prin care Ulise a intrat pentru a vorbi cu fantomele mortilor.
Nekromateionul a fost descoperit sub ruinele unei biserici bizantine care se pare ca a fost construita peste situl initial.
Am parcat masina in parcarea marcata, care este destul de departe de intrare – cam 500 de metri (ceea ce, cu un copil de 1 an jumatate care nu vrea sa mearga in brate, la 35 de grade si la deal e taaare mult, trebuie sa ne credeti pe cuvant). Parcarea este gratuita. Am intrat apoi pe o sterada pietonala si am mers pana la intrare, unde am luat biletele (6 euro / adult, 3 euro redus si gratuit pentru copii).
Din fericire sunt foarte multi copaci, si banci, asa incat vizita a fost foarte placuta, in ciuda caldurii puternice (era deja ora 11 cand am ajuns).
Situl este foarte frumos si micut. Nu veti avea nevoie de mult timp pentru a-l parcurge. In picioare raman biserica bizantina si un turn fortificat, transformat intr-un mic muzeu, dar si sala principala a Nekromanteionului. Se poate remarca bine si micul labirint facut pentru a opri spiritele din a iesi din lumea mortilor.
Cea mai interesanta a fost coborarea in sala principala a templului, care este sub pamant si in care accesul se face printr-un chepeng super micut si niste scari metalice suficient de late cat sa permita intrarea unei singure persoane. Sofia a intrat singura si as putea spune ca a fost o provocare sa le cobor si sa le urc cu Tudor in brate, pentru ca, efectiv, nu era loc. Cred ca o persoana supraponderala nu poate intra. Inauntru o sala cu podeaua super denivelata, luminata de un bec puternic. Pe vremuri cred ca facea o impresie puternica asupra credinciosilor si adauga incredere in predictiile oracolului. Sofiei i-a placut sa intre in fiecare denivelare (am adaugat lumina de la iPhone, cea existenta nu era suficienta), iar Tudor a stat in brate pentru ca sigur nu ar fi putut face niciun pas pe acolo fara sa se tavaleasca pe jos.
In rest sunt foarte multe ruine, plus explicatii pentru ele, iar tot situl arata superb, mai ales in bataia soarelui puternic de vara.
Sofiei i-a placut atat de mult incat a spus ca data viitoare vrea sa ne cazam mai aproape de sit, ca sa putem sa venim aici mai des.
Programul este 8-20 in fiecare zi, nu uitati acasa apa si palaria de soare. Pe drumul spre Nekromanteion si inapoi spre parcare sunt cam 3 cafenele / restaurante unde puteti manca sau bea ceva.
Calatorii placute!
