Cand am decis sa mergem in Republica Moldova cu copiii, am cautat cele mai interesante lucruri de vazut acolo. Printre ele a aparut si cetatea Tighina a lui Stefan cel Mare. Dupa ce am facut mai multe verificari, am descoperit ca, de fapt, aceasta nu este in Moldova, ci in autoproclamata Transnistria. Asa ca ne-am gandit ce ne-am gandit ai am pus pe lista si o escapada in Transnistria. Citisem deja la Parinti Calatori si la Travelista cum fusesera experientele lor acolo, asa ca ne-am pregatit de o zi foarte interesanta.
Transnistria este un teritoriu din Moldova autoproclamat tara, partizana Rusiei, recunoscuta doar de alte doua state nerecunoscute nici el: Osetia si Abhazia. Bineinteles, asta nu o impiedica sa aiba propria vama, guvern si moneda.
Am ajuns la vama si ne-am asezat la o coada de cam 5-6 masini, pregatind toate actele despre care stiam ca vor fi relevante – talonul masini, asigurarea si pasapoartele. Am asteptat cam 15 minute pana sa ajungem la ghiseu, unde ne-au intampinat niste vamesi care nu vorbeau decat rusa si rupeau cateva cuvinte in engleza si in romana si ne-au spus sa deschidem portbagajul ca sa verifice ce avem in el (cateva sticle de vin de la Castel Mimi, unde tocmai terminasem un tur). Apoi ne-au dat inapoi actele si cate o hartiuta care ne spunea cat timp avem voie sa stam in “tara”, respectiv 12 ore (mai mult decat suficient pentru noi) si ne-au intrebat daca avem vigneta (nu aveam). Drept urmare mi-au cerut actele si ne-au condus la un ghiseu unde am platit taxa de vigneta si am asteptat cam 10 minute pentru a o primi. Vigneta se elibereaza pe 1 saptamana, desi nu poti primi drept de intrare pe mai mult de 24 de ore (cum spuneam mai sus, noi am primit 12 ore). Costul poate fi platit in orice moneda, dar este exprimat in moneda locala (care este aproape echivalenta cu leul moldovenesc). Desi le-a fost tuturor foarte greu sa comunice cu noi (si noua cu ei), toata lumea a fost politicoasa.
Am intrat, deci, in Transnistria, si ne-am indreptat spre prima noastra oprire – cetatea Tighina a lui Stefan cel Mare, din Bender. Aceasta a fost restaurata de regimul transnistrean si este atractia pricipala din zona. Din pacate, era inchisa cand am vizitat noi, fiind si 30 decembrie, asa ca am admirat-o de afara. Am parcat intr-o parcare spatioasa si ne-am plimbat printr-un parc foarte frumos si bine amenajat pana la cetate. Se vede ca aceasta este ingrijita si tare frumoasa – copiilor cu siguranta le-ar fi placut sa se plimbe inauntru, deci e un bun motiv sa ne intoarcem si cu o alta ocazie. Apoi am gasit un loc de joaca excelent pentru cei mici, si am stat cel putin jumatate de ora acolo, cat ei si-au consumat energia.
\
Dupa ce am plecat de la cetatea Tighina, am pornit spre Tiraspol, unde am ajuns foarte repede, trecand pe langa stadionul celor de la Sheriff Tiraspol. Cel mai greu ne-a fost sa gasim loc de parcare – toata lumea parca la bulevard, unde era parcarea interzisa, dar noi am decis ca probabil nu ar fi fost indicat sa riscam sa nu ne mai gasim masina intr-o tara in care nu vorbeam limba si in care aveam drept de sedere de 12 ore. Asa ca ne-am invartit putin pana am gasit niste locuri in spatele unor blocuri, pe langa o piata. Ne-am facut o cruce sa fie totul bine si am pornit la explorat.
Am vizitat astfel Piata centrala si parcul Victoriei, monumentul lui Suvorov, Parcul Ecaterinei, lacul Catedralei si mini-fortareata Tiraspol, un fel de mini orasel prin care copiii au putut sa se joace. S-au bucurat si sa alerge in jurul lacului si sa admire lebedele. Parcurile erau foarte dragut amenajate, cu tot felul de sculpturi in garduri vii.
Apoi, ne-am plimbat putin pe strazile orasului, late si curate, cu arhitectura comunista, parca prinsa in timp acum cel putin 40 de ani. Troleibuzele au fost o adevarata priveliste – nu cred ca am avut vreodata asa ceva in Romania, iar unele zone de blocuri erau desprinse efectiv din comunism.
Am continuat spre restaurant, si am ales unul Georgian, respectiv restaurantul “Georgia”, situat la parterul hotelului Park. Alegerea a fost excelenta – mancarea a fost delicioasa si foarte ieftina.
Am pornit apoi inapoi spre Moldova, iar la granita am stat doar 2 minute, am avut o singura masina inaintea noastra. Am dat inapoi foaia pe care ni se spusese cate ore avem voie sa stam, am fost intrebati daca avem ceva de declarat si apoi am trecut fara nicio problema.
Am descoperit, astfel un teritoriu in care stiai ca ai ajuns imediat ce treceai granita, cu strazi foarte proaste in afara oraselor (mult mai proaste decat in Moldova), cu stragi largi comuniste si arhitectura la fel, cu masini care pareau de pe vremuri, cu tancuri drept monumente in toate intersectiile mari si cu aceeasi grandomanie pe care o intalnim in toate tarile comuniste. Am descoperit, insa, si oameni foarte prietenosi, nimeni nu s-a uitat vreodata urat la noi pentru ca vorbeam romana (acolo se vorbeste doar rusa), ba chiar ne-au sarit in ajutor (chelnerul a mers personal cu noi la exchange ca sa ne ajute sa schimbam banii). De asemenea, am gasit mancare buna si preturi mici.
Cateva detalii importante:
- Pentru a intra in Transnistria aveti nevoie de pasaport (nu merge cu cartea de identitate, sau, de fapt, uneori merge, dar as sugera sa nu va riscati) si actele masinii: talon si asigurare. Asigurarea nu trebuie sa aiba nimic special pe ea, pentru ca aceasta tara nu exista oficial, si nici nu va trebuie procura, pentru ca nu aveti cum sa primiti o procura pentru o tara care nu exista
- Se vorbeste rusa peste tot, foarte greu romana sau engleza, ne-a fost greu sa ne intelegem in multe locuri
- Moneda de folosinta este rubla transnistreana. Nu veti gasi cursul de schimb pe xe.com, nici macar moneda pentru ca, ati ghicit, tara nu exista, deci moneda nu e recunoscuta. Ea este insa cam la paritate cu leul moldovenesc (pe care il inmultiti cu aproximativ 4 ca sa ajungeti la leul romanesc). Insa, foarte important, cardurile noastre nu merg in Transnistria si nici nu puteti plati in alta moneda! Deci, este important sa aveti la voi lei moldovenesti, euro sau dolari ca sa ii schimbati la o casa de schimb. Daca va bazati doar pe card o sa ajungeti sa spalati vase la bucataria restaurantului ca sa platiti consumatia.
Per total, am descoperit o tara interesanta, parca blocata in istorie, dar care, cu siguranta, merita vazuta.
Calatorii placute!
Si, bineinteles, va asteptam pe Grupul Familiilor Calatoare pe Facebook, unde puteti gasi raspunsuri la intrebarile voastre despre calatorii in familie!