Cu copiii la hike pe traseul Arenal 1968 din Costa Rica

Nu se poate sa ajungi la vulcanul Arenal si sa nu urci putin pe el, deci si noi am gasit un moment potrivi pentru un scurt hike pe munte. Sunt mai multe trasee si am cantarit mult pe care sa il alegem, luand in considerare mai multe aspecte – cat de usor este de parcurs, lungimea traseului si posibilitatea de a avea privelisti cat mai frumoase de pe el.

Traseul Arenal 1968, pe care noi l-am ales, poartă numele după erupția devastatoare a vulcanului Arenal din 29 iulie 1968, care a modelat dramatic peisajul din zonă. În acea zi, vulcanul a erupt după aproape 400 de ani de inactivitate, distrugând satele Tabacón, Pueblo Nuevo și San Luís. Fluxurile de lavă și cenușa vulcanică au transformat ecosistemul, lăsând în urmă câmpuri întinse de rocă vulcanică și o biodiversitate impresionantă, care s-a dezvoltat ulterior pe acest teren fertil.

Traseul te duce prin zonele afectate de erupție, unde vei observa: campurile de lava solidificata, padurile unde natura s-a regenerat si niste peisaje spectaculoase spre lacul Arenal si spre vulcan (cand binevoieste sa se arate din nori – pentru noi a fost prea timid). Acesta, a fost, de fapt, si unul dintre motivele pentru care am ales acest traseu – pentru peisajele variate, care includeau si acces la campurile de lava fara a fi nevoiti sa urcam prea mult – copiii nu ar fi rezistat altfel.

Traseul este bine marcat și include mai multe variante:

• Ruta principală (5 km): ideală pentru o experiență completă, oferind puncte de observație spectaculoase si posibilitatea de a vedea mai multe animale.

• Ruta mai scurtă (aproximativ 3 km): potrivită pentru familii cu copii mici sau pentru cei care preferă o plimbare mai relaxată. Noi pe aceasta am ales-o

• Ruta cea mai scurta (aproximativ 1.5 km), foarte potrivita pentru familii, dar pe care nu ajungi la campurile de lava si la belvedere.

În timpul hike-ului, vei putea observa și flora și fauna diversă a regiunii. Printre cele mai fascinante specii se numără păsările colibri, tucanii, maimuțele capucin și uneori chiar și lenesi. Noi am ales ruta intermediara, de aproximativ 3 kilometri, si am facut foarte bine.Am ajuns la campurile de lava si la belvedere, si copiii si-au si consumat energia. Traseul cel mai scurt nu te ducea la niciunul dintre cele de mai sus, asa ca practic ar fi fost o plimbare oarecare, fara sa ne putem bucura de tot ce ne putea oferi zona.

Bonus: la capatul traseului va asteapta o cafenea cu super privelisti asupra vaii. Ne-a placut sa bem un smoothie aici si sa admiram totul in jur. Am putea spune ca privelistile cele mai frumoase au fost chiar de aici si, daca nu aveti chef sa urcati pe munte, puteti sa veniti pur si simplu aici si sa va delectati cu muntele, lacul si cu o zona foarte frumos aranjata din punct de vedere peisajist.